Contururile campaniei electorale

repertoriile partidelor politice nu s-au schimbat prea mult

Contururile campaniei electorale devin tot mai clare chiar dacă acest lucru face ca situaţia politică în perspectivă să devină tot mai confuză. Democraţia moldovenească e în toi. Ne uitam la situaţia de acum un an şi vedem că repertoriile partidelor politice nu s-au schimbat prea mult. Fiecare din componentele Alianţei îşi joacă conştiincios rolul, cu unele mici abateri de la scenariu.

Mihai Ghimpu adoptă un decret care spune lucrurilor pe nume şi aşează accentele pe adevărurile istorice care ne dor de mult timp dar care provoacă reacţii alergice colegilor de Alianţă. Momentul în care Ghimpu face aceste operaţii este aparent nu tocmai propice. În consecinţă Marian Lupu mai are o ocazie in plus să arate alegătorilor săi că nu există mare diferenţă între partidul său curent şi cel anterior.

Vlad Filat caută şi mai departe să navigheze printre aceştea doi fără a pierde din propriii alegători, în pofida proximităţii evidente dintre decretul lui Ghimpu şi predispoziţiile fireşti ale PLDM-ului şi a unei bune părţi din electoratul acestui partid.

La rândul său cel de-al patrulea membru al AIE, Serafim Urechean încearcă să păstreze neutralitatea în condiţiile în care electoratul dar şi partidele politice urmează de ceva timp un trend clar spre radicalizarea mesajelor despre care am scris anterior. Intre timp AMN îşi consolidează imaginea de partid care continuă să îşi piardă membrii.

O nouă încercare penibilă de a reaminti cetăţenilor despre propria existenţă o face PSD-ul, de data aceasta prin lansarea de etichetări ruşinoase a unor pietre dedicate memoriei însângerate a buneilor noştri.

Şi deasupra tuturora oastea să-şi-o recunoască îşi aruncă şi PCRM-ul şoimii în luptă pentru a combate constituţionalitatea decretului lui Ghimpu dar prin ricoşeu şi constituţionalitatea existenţei însăşi a statului Moldova. Iată că din nou îi vedem pe Comunişti în calitate de anti-moldovenişti evidenţi, însă şi această ieşire a lor la suprafaţă puţin probabil să deschidă ochii alegătorilor turmentaţi ideologic or diferenţa dintre moldovenizmului şi anti-moldovenizmului Comuniştilor este mult prea subtilă şi dificil de sesizat pentru urmaşii fideli ai lui Ilici şi Voronin.

Partidele neruşinate, politicienii cu memoria scurtă, judecătorii cu ceasuri scumpe încearcă să ne convingă despre faptul că nici gulagurile, nici execuţiile în masă, nici colectivizările nu existat, chiar dacă memoria acelor evenimente mai este încă vie in sufletele multora dintre noi…

Moldova are nevoie de cateva lucruri, lucruri la care a tins cu diferite grade de intensitate in ultimii douăzeci de ani: trecut şi viitor. Fără aceste două puncte de reper suntem un popor suspendat intr-un prezent incert şi fluid. Dilema constă în aceea ca încercând să consolidăm trecutul şi istoria să nu ne distrugem viitorul.