REPUBLICA MOLDOVA: RĂZBOIUL POLITIC CONTINUĂ

Urmează manifestarea deplină a actorilor politici şi resetarea raportului de forţe dintre partidele politice din Moldova

După 7 decembrie şi hazardarea comuniştilor de a nu-l vota pe Marian Lupu la funcţia de preşedinte al ţării, sistemul politic moldovenesc a intrat într-o stare de haos primordial în care urmează să aibă loc manifestarea deplină a actorilor politici şi resetarea raportului de forţe dintre partidele politice din Moldova. Arena politică moldovenească se află acum în aşteptarea debarasării de o parte din balastul partinic dar şi a apariţiei unor noi actori pe axa politică, în eventualitatea apariţiei unui nou partid de stânga în baza membrilor progresişti ai PCRM. Creşterea numărului de actori politici, va face necesară clarificarea viziunilor politice împărtăşite de partidele ce constituie actuala majoritate parlamentară. Diferenţierea mai accentuată a partidelor va rezulta în cristalizarea de mai departe a eşichierului politic dar şi radicalizarea unora dintre actualii actori politici.

Stânga unită e la răspântie de drumuri

Pentru moment cele mai vizibile metamorfoze se aşteaptă pe segmentul de stânga şi centru stânga al eşichierului politic moldovenesc. Comuniştii s-au lăsat duşi de valul revoluţiei permanente care cât n-ar fi de ironic riscă să ducă la eliminarea de pe arena politică chiar a promotorilor acesteia. Prin miopia lor distructivă şi obstrucţionarea constituirii principalelor instituţii în stat, Partidul Comuniştilor şi-a renegat cel puţin două din obligaţiunile pe care şi le-a asumat în calitate de partid politic punând sub semnul întrebării propria existenţă. În primul rând PCRM a negat electoratului său dreptul de a fi reprezentat în procesul de luare a deciziilor în acest stat. PRCM le-a negat acestor alegători dreptul de participare, fie şi indirectă, la viaţa statului pe care comuniştii atât de mult îl venerează la nivel de declaraţii.

AIE CA FENOMEN POLITIC SAU CÂTEVA MOTIVE DE OPTIMISM

Dincolo de toate neajunsurile, AIE constituie un fenomen care merită a fi remarcat

Avalanşa de atacuri şi pronosticuri fatale la adresa Alianţei pentru Integrare Europeană (AIE), ce au apărut recent în mass-media rusească dar şi în cea din Republica Moldova afiliata PCRM, nu reprezintă altceva decât nişte aprecieri tendenţioase şi premature alimentate de paranoia post-imperialistă a unor analişti de la Moscova şi denotă încercarea acestora de a submina orice efort de democratizare a Republicii Moldova.

Alianţa pentru Integrare Europeană este de fapt abia o a doua incercare de guvernare consensuală a partidelor democratice din Republica Moldova (după eşuarea experimentului Alianţei pentru Democraţie şi Reforme de la sfarşitul anilor ‘90), fiind o întruchipare a voinţei populare şi o reacţie firească a politicului la efectele nefaste ale guvernării comuniste.

Alianţa pentru Integrare Europeană are acum datoria de a face tot posibilul pentru a capitaliza creditul de încredere acordat de alegători. Este adevărat că experienţa altor state în materie de guverne de coaliţie nu este prea încurajatoare – aceste guverne fiind vulnerabile în faţa multor pericole, de la concurenţa internă şi eventualele întreruperi ale sinergiei dintre elementele constituante, până la influenţa negativă a factorilor exogeni. Cu toate acestea, evoluţia de până acum a Alianţei este destul de promiţătoare şi dincolo de toate neajunsurile inerente unui proiect atât de ambiţios şi cu o agendă atât de încărcată, Alianţa pentru Integrare Europeană constituie totuşi un fenomen care merită a fi remarcat pentru acţiunile reuşite de până acum. 

SIMBIOZA POLITICĂ TEMPORARĂ CE AR PUTEA ELIMINA PERICOLUL ANTICIPATELOR

o simbioză politică temporară ar contribui la depăşirea situaţiei de profundă incertitudine pentru toate forţele politice din Parlament

Comuniştii se află în căutarea unei formule pentru a-şi păstra faţa înaintea alegătorilor şi în acest scop ei vor avea nevoie de ajutorul Alianţei pentru Integrare Europeană, la fel cum şi Alianţa are nevoie de ajutorul PCRM pentru a alege preşedintele statului şi a purcede la actul guvernării. Acesta este raţionamentul de bază pe care s-ar putea sprijini o eventuală simbioză temporară între cei doi actori politici. Până atunci relaţia dintre cele două poluri politice din parlament este afectată de încăpăţânarea comuniştilor de a nu recunoaşte autoritatea şi legitimitatea Alianţei pentru Integrare Europeană.

Este esenţial ca ambele entităţi politice să depăşească aceste handicapuri în cazul în care aceşti doi actori doresc cu adevărat să-şi realizeze scopurile declarate şi să supravieţuiască iarna politică ce ne-ar aşteapta odată cu o eventuală relansare a ciclului electoral. Pentru aceasta este nevoie de un climat prielnic pentru dialog, climat ce poate fi creat prin recunoaşterea necesităţilor tuturor actorilor implicati şi reieşind de la premisa că ambele forţe caută să evite alegerile anticipate. În acest caz ambele părţi trebuie să facă anumite cedări şi întrebarea care trebuie să şi-o pună politicienii este cu ce preţ suntem gata să evităm alegerile anticipate?

FACTORUL COMUNIST ŞI MATERIALIZAREA OBIECTIVELOR ALIANŢEI PENTRU INTEGRARE EUROPEANĂ

клином…

Crearea la 8 august a Alianţei pentru Integrare Europeană oferă celor patru partide necomuniste şansa unică de a schimba cursul istoriei Republicii Moldova, înlocuind paradigma stabilităţii-stagnării comunisto-voroniniste cu paradigma de dezvoltare pro-europeană, bazată pe funcţionarea statului de drept, respectarea drepturilor omului, libertatea presei, modernizare şi dezvoltare economică. Pentru moment însă procesul politic din Republica Moldova continuă să fie marcat de o profundă incertitudine ce poate fi eliminată doar în cazul în care partidele necomuniste vor reuşi să asigure cooperarea unor reprezentanţi ai PCRM pentru a putea alege preşedintele ţării, constitui guvernul şi evita provocarea unui nou ciclu electoral.

Pentru a preveni euforia prematură vis-a-vis de ultimele evoluţii de pe scena politică moldovenească, este nevoie de un şir de precizări referitor la contextul politic destul de specific de după alegerile din 29 iulie.

“COLHOZUL” ELECTORAL

foto: news.online.ua

Carisma electorală a liderilor de partid nu este criteriul exclusiv de evaluare a calităţii unui partid. Pe lângă acesta mai sunt şi altele cum ar fi: profesionalismul liderilor şi a membrilor de partid, activitatea lor anterioară, loialitatea faţă de principiile declarate, prestaţia în alegerile locale şi parlamentare, calitatea programelor electorale, baza electorală, proiectele implementate, participarea la guvernare, etc. Cel mai pregnant calitatea partidelor politice se manifestă în perioada electorală, iar eficienţa acestor partide în rezultatele ce le-au obţinut în urma numărării voturilor.

Toate aceste criterii servesc pentru a evalua nu doar calitatea unui partid politic dar şi capacitatea acestuia de a obţine suficiente voturi de la alegători pentru îi reprezenta în parlament. Aceste voturi reflectă încrederea electoratului şi constituie un indicator al viabilităţii formaţiunilor politice.

Electoratul trebuie să realizeze faptul că din toate partidele politice ne-comuniste existente în Republica Moldova, pentru moment doar trei şi-au confirmat statutul de formaţiuni viabile şi demne de încrederea alegătorilor – PL, PLDM şi AMN. Aceste partide au trecut prin câteva teste destul de serioase care le-au confirmat capacitatea de a continua mai departe lupta electorală şi dreptul moral de a primi voturile alegătorilor.

LUPU + PD… „TARLEV” RELOADED?

Lupu + PD ...

Lupu a plecat de la PCRM. Plecând acesta a mai adus şi un şir de critici la adresa formaţiunii din care a făcut parte vreme îndelungată. Unii au şi început deja a se îmbăta de bucuria că partidul comuniştilor a suferit o pierdere mare şi acum opoziţia are şanse şi mai mari de a cîştiga alegerile… Să încercăm să analizăm mai la rece tot ce se întâmplă.

La scurt timp după plecarea lui Lupu de la comunişti se vorbeşte deja despre aderarea sa la Partidul Democrat. Potrivit portalului de ştiri UNIMEDIA, actualul preşedinte al PD, Dumitru Diacov a confirmat deja faptul că Marian Lupu urmează să preia conducerea acestui partid.

Nu se cunosc deocamdată cauzele care l-au făcut pe Marian Lupu să adere anume la acest partid şi nu la Partidul Social Democrat condus de Dumitru Braghiş, partid care totuşi a avut o prestaţie mai bună în alegerile din 5 aprilie, comparativ cu alte partide ce n-au trecut bariera.

Oricare ar fi aceste motive, pentru moment este mai important de a încerca să înţelegem care ar putea fi acţiunile de mai departe ale lui Lupu şi care vor fi efectele acestei migraţii.

REGRUPAREA FIGURANŢILOR DE CENTRU-STÂNGA

În căutarea formulеi de accedere în parlament

În aşteptarea alegerilor anticipate unii actori politici de pe segmentul de centru-stânga al eşichierului politic moldovenesc au început deja a căuta formula prin care să-şi asigure accederea în viitorul parlament.

Una din variabilele centrale al respectivei formule este „partidul căruia îi va reveni întâietatea” într-o eventuală listă comună a partidelor social-democrate. Partidul Dezvoltării Spirituale „Moldova Unită” a anunţat deja că va participa la alegerile anticipate pe lista Partidului Social Democrat. Argumentul PDS-MU a fost faptul că la 5 aprilie PSD-ul a acumulat cel mai mare procentaj dintre partidele care n-au trecut pragul electoral de şase procente. Deocamdată însă consolidarea de mai departe a outsaiderilor de centru-stânga în baza listei PSD se ciocneşte de ambiţia Partidului Democrat de a servi drept punct de cristalizare a partidelor de pe acest segment.

Posibilitatea constituirii unei alianţe a social-democraţilor depinde nu doar de ambiţiile partidelor de centru-stânga ci şi de oferta pe care această alianţă o va face electoratului. Acest lucru pare să fie conștientizat de figuranţii proiectului social-democrat, de aici rezultînd şi tentaţia de a-l include pe Marian Lupu în fruntea eventualei liste comune a social-democraţilor.

OPORTUNISM ŞI PRAGMATISM ÎNAINTEA ALEGERILOR ANTICIPATE

foto: faculty.maxwell.syr.edu

Alegerile anticipate din Republica Moldova au creat încă un motiv pentru divizarea societăţii. În situaţia de impas, toţi actorii politici implicaţi au un spaţiu de manevră restrâns şi nu sânt dispuşi să facă concesii, preţul evitării unui nou ciclu al crizei politice fiind mult prea mare pentru fiecare din ei.

Motivul partidelor de opoziţie pare să fie clar, pentru ele actualul parlament este un rezultat al fraudării alegerilor de către comunişti. Chiar şi în situaţia dată unii reprezentanţi ai opoziţiei au admis ideea că negocierile cu partidul de guvernământ ar putea fi iniţiate doar cu îndeplinirea de către comunişti a unui şir de condiţii şi cu intermedierea reprezentanţilor instituţiilor internaţionale. Comuniştii continuă să aibă un comportament destul de ambiguu când afirmă pe de o parte deschiderea pentru un dialog cu opoziţia, iar pe de altă parte etichetează această opoziţie cu diverse epitete indecente. Pentru a găsi o ieşire din criza politică este nevoie de analizat care sânt interesele actorilor politici şi de atras atenţia la opţiunile ce le stau la dispoziţie precum şi la riscurile şi costurile generate de fiecare dintre alternativele respective.